ricorence /-èn-/ ri|co|ren|ce [CO]
-
s.f.
zornade che e corispuint cuntune fieste che e torne ogni an o cuntun fat dal passât che al merete di jessi celebrât o ricuardât:
la ricorence, o la memorie dal 3 di Avrîl [...] e à di sburtânus, dismovinus, invoiânus, scjassânus par saltâ fûr di chest incuniment, di cheste rassegnazion, di cheste apatie (Antoni Beline, Une muse gnove par un amôr simpri compagn)
Sin. inovâl , aniversari
Var. ricorince