ricete
/-cè-/
ri|ce|te
[CO]
-
s.f.
med.
prescrizion de medisine che un malât al à di cjapâ, in câs cu lis indicazions pal speziâr che al à di preparâle e cu lis istruzions par cjapâle:
une deliberazion par che i puars e podessin vê gratis medisinis ancje se la ricete no jere fate dal miedi comunâl (Redazion Patrie dal Friûl, A Napuli si va indenant a sun di debits);
[il miedi] al tire fûr sîs ricetis za stampadis, ur jes consegne e ju mande a cjase (Anonim, Mutue malatie)
Sin. recipe
, recepìs
-
preparazion fate daûr di chê prescrizion:
"[...] vegnarai là di cjase a cjatâti e ti fasarai preparâ une ricete in speziarie..." "Sì, sì siôr dotôr..." (Pieri Somede dai Marcs, Vilie di Nadâl (teatri))
-
s.f.
gastr.
scrit, o ancje sisteme usuâl e no scrit, cu la liste e lis cuantitâts dai ingredients e cu lis istruzions par fâ une preparazion gastronomiche:
ricete pai colaçs / cul vueli e cul milaç (Pieri Çorut, Lis gloriis di Tambûr - Tamburade II);
[...] i veve passade la ricete a lôr mari par che i fasès alc di saurî la bocje a so fi cleric (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Sin. recipe
, recepìs
-
s.f.
(fig.)
istruzion o maniere par fâ alc, par otignî un risultât, par rivâ a une soluzion:
a continuaran a fâ barufe, cunvints, ognidun, di vê in man la ricete par salvâ il furlan (Gianfranco Ellero, La siore ministre)
Sin. recipe
, recepìs