repliche
/rè-/
re|pli|che
[CO]
-
s.f.
robe che e je fate par vê chê stesse forme e chês stessis carateristichis di une altre:
su la arzile si stampave la figure [...] che podeve servî pes replichis (Pieri Piçul, La cjampane di Dante)
Sin. copie1
, riproduzion
-
s.f.
fat che al torne a sucedi compagn o plui o mancul compagn di un altri:
fait cont che, a pressapôc, e sarès stade une repliche dal câs di biât Peli da Rualp, nome cun une cualchi agravant di plui (Giovanni Gortani, Un gustâ diplomatic)
Sin. ripetizion
Cfr. copie1
-
s.f.
[CO, TS]
spet., teatr.
rapresentazion che no je la prime, che e je za stade fate prime:
la rapresentazion e fo in pratiche puartade ae ribalte internazionâl a Vignesie [...]. A seguirin replichis in Friûl, a Milan e Rome (Oscar Puntel, I Turcs tal teatri)
-
s.f.
[CO, TS]
telecom.
trasmission di un program che al è za stât mandât par radio o par television:
il program al va in onde ogni cuindis dîs il martars a undis di matine e, in repliche, il miercus a une dopodimisdì (Redazion La Patrie dal Friûl, E je tornade la vôs des nazions cence stât)
-
s.f.
rispueste, soredut in contrast cun ce che cdn. al à dit o scrit:
Pittaro al à convocade subite une conference stampe di urgjence, par rispuindii , a non des centenârs di clamadis di proteste [...]. Bernardon al à afidade la sô repliche a un comunicât (Oscar Puntel, Il president di Efasce: cumò miôr un moment di polse, ma disponibii al dialic)