rebecâsi  re|be|câ|si  [CO]

  1. v.pron.intr., v.pron.tr. fevelâsi o dîsi robis intun contrast verbâl agressîfa finivin par rebecâsi in continuazion fin che un si decideve di lâ a cjase (Franco Marchetta, Il numar 1089)
    Sin. barufâsi