ravuardâ2  ra|vuar|dâ  [FO]

  1. v.tr. (var.) viôt ricuardâ e culì justizie a ûl che ravuardi cun gratitudin il contadin Pieri Camuzzi [...]: che lui l'è stât il prim a semenâ a Romans la jarbe mediche o jarbe spagne (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1857)