rassadôr  ra|ssa|dôr  [BF]

  1. s.m. [BF, TS] artes. imprest cuntune lame largje, che al covente par rassâ
    Sin. rassin , raspadôr
  2. s.m. [BF, TS] artes. aste o breute drete che e covente par splanâ e gjavâ materiâl che al da insù rispiet a un ciert nivel
    Sin. staze , rodul
  3. s.m. [BF, TS] vist. vêl o façolet di meti tal cjâf tant che acessori dal vistiari femininune figure lungje vistude di blanc, cul rassadôr sul cjâf (Catarine Percude, L'ucielut de Mont Cjanine)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl