rôl  rôl  [AF, TS]

  1. s.m. bot.com. arbul dal gjenar Quercus, in particolâr de specie lat.sient. Quercus robur peduncolata, une vore difondude in Europe, cuntun tronc grues, scusse scure, che al fâs glant e che al à un len dûr preseâtlis fueis dai rôi a trindulavin te buerisine umide de sere (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); sul çuc al slungjave i braçs un rôl antîc, salacor il plui antîc di ducj i arbui li ator (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
    Var. roul , rovul , robul2 , rori
    1. marang. len di chel arbul, dûr e pesant, preseât par fâ trâfs, vassiei, mobii e v.i.«O ai fevelât cul marangon par che al meti jù il solâr dal mezât» dissal lui. «Par fâti contente o ai ordenât il miôr rôl de Sclavanie […]» (Maria Forte, La tiere di Lansing)
  2. s.m. (fig.) persone grande e une vore fuarte e in salût"Anzul tu sês deventât un rôl!" (Tarcisio Venuti, La cjase di Toni)
    Sin. taur
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • fûr di un rôl no nassin coculis
  • il timp al madurìs i rôi