purtrop  /-òp/  pur|trop  [AF]

  1. av. in maniere contrarie a ce che si volarèsla vuere, purtrop, sal jere cjolt cun se te sô logjiche sassine di disgracie e di muart (Roberto Ongaro, Il muc); biade bestie, ce pecjât! Purtrop e je crepade (Luigi Gortani, Il tor di Mueç)
    Sin. magari cussì no
    Var. pultrop