puritât pu|ri|tât [CO]
-
s.f.
il jessi pûr, net, soredut dal pont di viste morâl, estetic, stilistic e v.i.:
us dîs franc doprait judizi; / splendi in vô la fedeltât, / e sbandît ogni caprizi / conservaitsi in puritât (Toni Broili, Academie des massariis);
si à di bacilâ de proprietât, de mondisie e de puritât de lenghe, che je la cjosse plui dongje dal nestri spirt (Josef Marchet, Fevelâ ben)
Sin. purece