provision1
/-òn/
pro|vi|si|on
[CO]
-
s.f.
cuantitât di materiâl tignude in bande par cuant che e pues coventâ:
il Mont Maiôr al è in barete blancje: / fait provision di lens che frêt no 'nd mancje (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1833);
là sù a vevin nome une pôre: che no fossin rivâts a spalâ lis stradis prime che e finìs la provision de sgnape che a vevin te cjanive (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj)
Sin. risierve
, proviste
-
s.f.
compens dât in proporzion a un ciert risultât, a un ciert lavôr o a un ciert volum di compravendite:
cun testament fat tal an 1590, "misser Zuanne Lirutto" al declarà la capelanie di juspatronât privât [...], fissant ancje une provision pal capelan (Tarcisio Venuti, La glesie de Ss.me Trinitât a Risan);
Cenci [il sensâr] al i la meteva duta, no tant par la provision, che al se la meretava, cuant par meti na stropa a duta chê buridana (Renato Appi, «Na bossa gualiva»)