propizi /-pì-/ pro|pi|zi [CO]
-
adi.
soredut di circostance, lûc, timp, di element naturâl, di divinitât o ent sorenaturâl, che al jude, che al favorìs, che al va ben par alc o cdn.:
pressagjìs rimirant propizie stele, / e cun sermon veraç cussì favele (Ermes di Colorêt, I, 108);
"[...] o dovarai lei intun fiât cuâl dì che al è propizi par chest incuintri!" (Sandri Di Suald, Tarvos bêçs e claps)
Sin. favorevul