propizi  /-pì-/  pro|pi|zi  [CO]

  1. adi. soredut di circostance, lûc, timp, di element naturâl, di divinitât o ent sorenaturâl, che al jude, che al favorìs, che al va ben par alc o cdn.pressagjìs rimirant propizie stele, / e cun sermon veraç cussì favele (Ermes di Colorêt, I, 108); "[...] o dovarai lei intun fiât cuâl dì che al è propizi par chest incuintri!" (Sandri Di Suald, Tarvos bêçs e claps)
    Sin. favorevul