profondâ  pro|fon|dâ  [BF]

  1. v.tr. fâ deventâ plui profont, soredut fâ rivâ plui insot une cognossince, une competence, un studi e v.i.par rinovâ la politiche al è di profondâ il «concet di autonomie» (Claudio Sangoi, In pîts cence craçulis)
    Sin. profondî , fondî2
    Cfr. lâ insot