profondâ
pro|fon|dâ
[BF]
-
v.tr.
fâ deventâ plui profont, soredut fâ rivâ plui insot une cognossince, une competence, un studi e v.i.:
par rinovâ la politiche al è di profondâ il «concet di autonomie» (Claudio Sangoi, In pîts cence craçulis)
Sin. profondî
Cfr. lâ insot