prevalê
pre|va|lê
[AF]
-
v.intr.
vê plui pês, plui influence, plui fortune, plui sucès e v.i.:
infin, e prevalè la reson de mari e cussì a convignirin che, cuant che al fos vignût mestri Nart, i varessin dât rispueste favorevule (Roberto Ongaro, Cretevierte);
la necessitât e prevâl simpri su la pussibilitât (Franco Marchetta, Madalene)
Sin. prevanzâ
, sorevinci
, trionfâ
, vê la miôr
, vinci
-
rivâ a vinci intun confront, intun contrast e v.i.:
no tu sês stât bon di fâti prevalê nancje cun to fradi! (Maria Forte, Mabile la Lunghine)