prejudicâ  pre|ju|di|câ  [CO]

  1. v.tr. [BF] judicâ prime
  2. v.tr. fâ un damal stentave a risolvisi di spandi, come che l'ere solit a fâ, cheste aghe sul prât, nel dubi che il sâl podès prejudicâ la jarbe (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1869)
    Sin. vuastâ , ruvinâ