pogni
/pò-/
po|gni
[CO]
-
v.tr.
(var.)
viôt poni
-
v.tr.
(var.)
viôt pondi
-
v.tr.
meti distirât:
a cjapin il nemâl, lu tirin fûr dal cjôt cun gracie, po lu pognin su la bree (Josef Cjargnel, I maçarots di Trep);
a strissinarin adalt siôr Tite che al jere ridot un eceomo e lu pognerin sul jet (Roberto Ongaro, Il muc)
Var. poni
-
s.m.
supuart di materiâl dûr, pal solit di len, in câs un pôc imbutît, doprât, pal solit dai pastôrs, par poiâ il cjâf cuant che si duar tal viert o sul dûr
Var. poni
Proverbis:
- sant Antoni, la ocje dal bonparon e tache a pogni, a Sant Valantin chê dal puarin