plui che
[FO]
-
loc.coniun.
par introdusi une comparazion o une alternative o une precisazion:
jo i volevi ben di vite e jê mi 'ndi voleve a mi plui che a nissun dai nevôts (Pieri Menis, Il cuader de none);
plui che di combatiments, la vuere e jere fate di avanzadis e ritiradis, cun robariis e maçalizis de popolazion (Josef Marchet, Cuintristorie dal Friûl fin sot la Italie)
Sin. plui che no
Cfr. pluitost che
, plui di
-
ancje par formâ locuzions cun valôr di superlatîf:
sô fie e jere brute e la fiastre invezit e jere plui che biele (Popolâr - Andreina Nicoloso Ciceri, La fie e la fiastre - Racconti popolari friulani I);
robe che, aromai si comprave di scuindon a un presit improibît, parcè che al jere plui che impussibil cjatâle sul marcjât (Maria Forte, Cjase di Dalban)
Components:
-
plui
av., adi.inv., prep., s.m., coniun., adi.indef.