pissâ  pi|ssâ  [AF]

  1. v.intr., v.tr. mandâ fûr la urine«Si movìno», al sigava il sergjent, pissant cuntra un morâr, subît four da la sô tenda (Ovidio Colussi, Il pilustrât); a tornavin a zuiâ ta la aghe a fâ i mulinuts, a tirâ claps, o che a fasevin lis disfidis cui che al jere bon di lâ plui in alt sui lens e di pissâ plui lontan (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); [il cjan] l'alce la gjambe, al pisse, e al tire dret (Pieri Çorut, Il mio cjan)
    1. (ancje fig.) in metaforis o paragons par segnâ dispresi, mancjance di rispiet, di impuartance e v.i."Ma tu no tu tegnis cont dal nazionalisin dai popui gnûfs, che a vuelin svolâ cence alis e a son ancjemò tal nît che a no jan fat lôr e a vuelin pissâ sul cjâf a chei che a jerin prime di lôr" (Pieri Piçul, Vieri e gnûf); nancje nol cjalave chei «alcs», e al diseve che no i interessavin par nuie, che a jerin monadis di pissâur sù (Meni Ucel, I colaçs)
  2. v.intr., v.tr. (fig.) lassâ colâ gotis o licuitla gorne e pisse
    1. v.intr. di licuit colâ, vignî fûr[la aghe] e je tant rare e e pisse fûr dai rubinets cussì di malevoie che al è un dûl a viodi e che si sta une ore par jemplâ un butilion (Meni Ucel, Aghe a Feletan)
      Sin. sbivicjâ
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • a pissâ cuintri aiar, si sporcje i bregons
  • cjaminâ cuintri corint al è come pissâ cuintri vint
  • cuant che il lôf al devente vieli, i cjans i pissin intor
  • cui che al à bevût che al pissi
  • cui che al à pissât tal jet che nol disi di vê sudât
  • cui che al mangje ufiei al pisse tal jet
  • cui che al vûl stâ san che al pissi dispès tant che il cjan