pissâ
pi|ssâ
[AF]
-
v.intr., v.tr.
mandâ fûr la urine:
«Si movìno», al sigava il sergjent, pissant cuntra un morâr, subît four da la sô tenda (Ovidio Colussi, Il pilustrât);
a tornavin a zuiâ ta la aghe a fâ i mulinuts, a tirâ claps, o che a fasevin lis disfidis cui che al jere bon di lâ plui in alt sui lens e di pissâ plui lontan (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve);
[il cjan] l'alce la gjambe, al pisse, e al tire dret (Pieri Çorut, Il mio cjan)
-
(ancje fig.)
in metaforis o paragons par segnâ dispresi, mancjance di rispiet, di impuartance e v.i.:
"Ma tu no tu tegnis cont dal nazionalisin dai popui gnûfs, che a vuelin svolâ cence alis e a son ancjemò tal nît che a no jan fat lôr e a vuelin pissâ sul cjâf a chei che a jerin prime di lôr" (Pieri Piçul, Vieri e gnûf);
nancje nol cjalave chei «alcs», e al diseve che no i interessavin par nuie, che a jerin monadis di pissâur sù (Meni Ucel, I colaçs)
-
v.intr., v.tr.
(fig.)
lassâ colâ gotis o licuit:
la gorne e pisse
-
v.intr.
di licuit colâ, vignî fûr:
[la aghe] e je tant rare e e pisse fûr dai rubinets cussì di malevoie che al è un dûl a viodi e che si sta une ore par jemplâ un butilion (Meni Ucel, Aghe a Feletan)
Sin. sbivicjâ
Polirematichis e espressions idiomatichis
Proverbis:
- a pissâ cuintri aiar, si sporcje i bregons
- cjaminâ cuintri corint al è come pissâ cuintri vint
- cuant che il lôf al devente vieli, i cjans i pissin intor
- cui che al à bevût che al pissi
- cui che al à pissât tal jet che nol disi di vê sudât
- cui che al mangje ufiei al pisse tal jet
- cui che al vûl stâ san che al pissi dispès tant che il cjan