perplès per|plès [CO]
-
adi., s.m.
che, cui che denant di alc di no spietât al reste cence savê ce pensâ o ce fâ:
Atilio al cjale il vecjo Tin, perplès e malfident. Tin lu sigure batintgji une man su la spale (Zuan Morsan, Il rôl (1995));
mi plasin simpri di plui chei che no son masse sigûrs, che a clopin un pôc, i "imperfets", i perplès, i oms in sumis (Piero Cargnelutti, Aldo Giavitto: un cûr che al cjante)
Sin. meraveât , scaturît , stupît