perâr  pe|râr  [CO, TS]

  1. s.m. bot.com., marang. (var.) viôt piruçâr i partivin Cjoso e jo cu la zea dal rampin, sù pa la Cuesta o ta la Farneibia e il Pra di Marc dulà che a erin tancju perârs e melârs, a jodi se a tacavin a madurî i peirs e i mêi (Novella Cantarutti, Cjoso)