pelicule  /-ì-/  pe|li|cu|le  [CO]

  1. s.f. membrane, soredut sintetiche, une vore fineformâ une bale [cul impast] e involuçâle te pelicule e lassâle polsâ almancul une ore (Sandri Carrozzo, Scottish Oatcakes)
  2. s.f. [CO, TS] fotogr., cinem. supuart par fotografiis o secuencis di imagjins, formât di un sfuei sutîl di acetât di celulose o une volte di celuloide, tratât cun sostancis fotosensibilismetris di cjarte fotografiche e peliculis di negatîfs a vegnin fûr dai mobii de cusine (Erika Adami, Sticeboris, bocjadis di ossigjen pe art furlane); a podaran cussì partecipâ al concors films realizâts sedi in pelicule sedi cun sistemis eletronics (Fabian Ros, Premi "Renato Appi", cuarte edizion dedicade al cine)
  3. s.f. [CO, TS] cinem. (meton.) opare cinematograficheogni tant [in France] di domenie al leve al cine. Peliculis talianis che lu consolavin a capî dut ce che a disevin (Alan Brusini, Il mâl dal tor)
    Sin. film , cine
  4. s.f. (fig.) sene o secuence di senis imagjinade tal pinsîr, che si disglagne come une opare cinematograficheJacum al jere jentrât te pelicule de sô fantasie e cumò al zirave il desert african a cjace di tuaregs, o salacor al spiave i piratis (Carlo Tolazzi, La salamandrie tal fûc)