patente
/-èn-/
pa|ten|te
[CO]
-
s.f.
document che al certifiche une cualifiche, une capacitât, un permès e v.i., in particolâr document che al certifiche la licence di menâ un veicul a motôr:
"Ce âstu di fâ tu de patente? la machine a ti no ti covente" (Jolanda Mazzon, Nuie come prime);
si met cundut il cûr a studiâ par cjapâsi la patente (Meni Ucel, Il Strolic furlan pal 1966)
Var. patent
-
s.f.
(fig., ancje scherç.)
presince di ducj i caratars o i elements di autenticitât, ricognossude di ducj:
lui al è triestin ma i lassìn la patente di furlan fin che al fâs robis bielis e, cul so lavôr, al onore il nestri Friûl (Enos Costantin, Jerbis, jerbutis, jerbatis)