patente  /-èn-/  pa|ten|te  [CO]

  1. s.f. document che al certifiche une cualifiche, une capacitât, un permès e v.i., in particolâr document che al certifiche la licence di menâ un veicul a motôr"Ce âstu di fâ tu de patente? la machine a ti no ti covente" (Jolanda Mazzon, Nuie come prime); si met cundut il cûr a studiâ par cjapâsi la patente (Meni Ucel, Il Strolic furlan pal 1966)
    Var. patent
  2. s.f. (fig., ancje scherç.) presince di ducj i caratars o i elements di autenticitât, ricognossude di ducjlui al è triestin ma i lassìn la patente di furlan fin che al fâs robis bielis e, cul so lavôr, al onore il nestri Friûl (Enos Costantin, Jerbis, jerbutis, jerbatis)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl