patent /-ènt/ pa|tent [CO]
- adi. [BF] che si viôt, che si capîs a clâr, che si mostre a palês par ce che al è: fats patents (Toni Broili, Academie des massariis)
- s.f. [CO] (var.) viôt patente : "A pene che o finìs disevot agn, o cjapi la patent" (Jolanda Mazzon, Fûr di timp); se cumbini alc di mâl par cause de velocitât e mi ritirin la patent o soi ruvinât (Vico Bressan, Personagjos)