pastroç /-òç/ pas|troç [CO]
- s.m. viôt pastrocj : lui, cence scrupul di sorte, al prescriveve chel o chest decot di jerbis e altris pastroçs, che no fasevin ne cjalt ne frêt, che si capìs (Pieri Menis, El mago di Buie); "[…] che al mi fasi l'at di ricognossiment [dal frut]" "Ma… se nol è vuestri… ce pastroç cumbinìno?" "Nissun pastroç, lu declari jo, al è come che al fos mio… anzit cumò al è mio…" (Pieri Somede dai Marcs, Anzule)