parament  pa|ra|ment  [CO]

  1. s.m. element che al furnìs par une cierte circostance o funzion, soredut pe glesie e pes cerimoniis religjosise judave lis sioris de parochie a lavâ, incolâ e sopressâ la blancjarie de glesie e a justâ e mendâ i paraments (Pieri Somede dai Marcs, Anzule); mal visi simpri in ativitât passionade, vûstu par animâ la liturgjie, vûstu par tignî ben lis robis de glesie. Nol jere parament, cjandelîr, standart che al fos lassât malsestât (Antoni Buiani, Cuant che par ducj al jere Bepino)
    Sin. furniment , furnidure
    Var. aparament