parade  /-rà-/  pa|ra|de  [CO]

  1. s.f. marcje fate in public cun finalitâts celebrativisviodi la trupe a manovrâ, o assisti a une parade (Giovanni Gortani, Trê Rafaei in jerbe)
    Sin. sfilade
    Cfr. riviste
  2. s.f. [CO, TS] venat. azion di parâ lis bestiis, di fâlis lâ tes rêts o sot dal tîr dai cjaçadôrs, e trop di personis che e fâs chê azionlu clami [par telefon]. «Dimi» al sunsure ben planc. «Mandi papà» «O soi a cjace, o spieti la parade. Dimi svelt» al fâs, atent a no fâsi sintî. Eh, juste, ce pote che o soi! Vuê al è miercus. Il miercus al va a cjace (Igor Londero, Un blanc e un neri)
  3. s.f. [CO, TS] sport tai sports cu la puarte, azion di parâ un tîr, di cjapâ o di slontanâ la bale o il disc che a laressin in puartePereyra […] al tire in puarte obleant Handanovic a fâ une biele parade (Marc Stolf, Udinese - Inter 1-2)