noiôs  no|iôs  [CO]

  1. adi. che cu la sô monotonie al fâs fastidi, nol da nissun interès, al stufepar Gjino a jerin zornadis lungjis e noiosis; lui che al jere usât a fâ lis sôs spassizadis sù pe mont, al scugnive restâ in cjase (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Cfr. stufadiç
    1. adi., s.m. che, cui che al fâs o al dîs simpri chês stessis robis, finint par stufâ chei altrisjê no disè plui nuie par no someâ noiose, però no jere masse sodisfate (Jolanda Mazzon, Di là de rêt)
      Cfr. bibie , bibion , bibiôs , stufadiç