noiôs
no|iôs
[CO]
-
adi.
che cu la sô monotonie al fâs fastidi, nol da nissun interès, al stufe:
par Gjino a jerin zornadis lungjis e noiosis; lui che al jere usât a fâ lis sôs spassizadis sù pe mont, al scugnive restâ in cjase (Roberto Ongaro, Cretevierte)
Cfr. stufadiç
-
adi., s.m.
che, cui che al fâs o al dîs simpri chês stessis robis, finint par stufâ chei altris:
jê no disè plui nuie par no someâ noiose, però no jere masse sodisfate (Jolanda Mazzon, Di là de rêt)
Cfr. bibie
, bibion
, bibiôs
, stufadiç