noiôs  no|iôs  [CO]

  1. adi. che cu la sô monotonie al fâs fastidi, nol da nissun interès, al stufe:  par Gjino a jerin zornadis lungjis e noiosis; lui che al jere usât a fâ lis sôs spassizadis sù pe mont, al scugnive restâ in cjase (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Cfr. stufadiç
    1. adi., s.m. che, cui che al fâs o al dîs simpri chês stessis robis, finint par stufâ chei altris:  jê no disè plui nuie par no someâ noiose, però no jere masse sodisfate (Jolanda Mazzon, Di là de rêt)
      Cfr. bibie1 , bibion , bibiôs , stufadiç
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl