navade  /-và-/  na|va|de  [CO, TS]

  1. s.f. arch. spazi longjitudinâl che al derive de sudivision di un ambient plui grant, pal solit une glesie, cun colonis o pilastris o sim.il vescul Cromazi (388‑408) o un so sucessôr al fasè des modifichis, […] dividint la aule cun dôs filis di 10 colonis formant trê navadis (Bepi Agostinis, Storie de art in Friûl); la glesie plene di ombris lungjis di standarts e rivocave lis preieris lunc jù la navade jenfri pilastris e mûrs e lis slargjave come un lament (Maria Forte, La gnot di Radeschi)
    Sin. nâf