nôf2  nôf  [FO]

  1. s.m., adi.num., pron.num. (var., oc.) viôt nûf1 zevin a folâ la ua: intuna famea soi zût dentri inta la brenta a las cuatri dopomisdì e vin finît a las nouf di sera (Cristina Rossini, Intervista a Claudio Simonutti, l’ultimo rivindicul)