mitra  mi|tra  [CO, TS]

  1. s.m. arm. arme automatiche buine di trai une grande cuantitât di colps in sucession, ma avonde piçule e lizere di podê fâ di dotazion individuâllu vevin fermât, une ore di strade plui in bas, doi di lôr armâts di mitra e di bombis a man (Roberto Ongaro, Il muc); int puartade vie a trops jenfri soldâts cui mitras splanâts (Pieri Menis, Zilugne)
    Sin. fusîl mitra , fusîl metraiadôr
    Cfr. metraie