metraie  /-à-/  me|tra|ie  [AF]

  1. s.f. [TS] arm. arme di fûc automatiche che e trai un alt numar di colps in sucession une vore svelte[une patulie todescje] si fermà cu lis metraiis suntune alture de ferade (Maria Forte, La Madone de Pâs); si sintive a sclopetâ i fusîi, a craçolâ lis metraiis e ciulâ granadis che a passavin parsore e ti sclopavin jù tes valadis di ca e di là (Pieri Menis, La vuere sul Freikofel)
  2. s.f. (fig., scherç.) robe che e fâs un sunôr fuarte ripetût une vore svelt o persone che e fevele o che e fâs alc une vore svelte e cence fermâsisi la viôt nome a buinore e di sere, cuant che e partìs o che e rive cun chê metraie di lambrete (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
  3. s.f. [TS] st.milit. misture di balis, balins, sclesis, clauts, tocuts di ferace e par cjariâ la artiliarie, tal puest des balis normâls, par vê un efiet plui slargjât e distrutîf
    1. colp di arme di fûc cjariade cun chê misture
  4. s.f. (fig., scherç.) cuantitât di robutis piçulis, spec. di metal, par es. monedis piçulismi à dât in paiament dute cheste metraie (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)