margjinâl  mar|gji|nâl  [CO]

  1. adi. [BF] (ancje fig.) che al è lontan di un centri, che al è te part plui dongje di un margjin, di un ôr[…] une figure di om di magjie e medisine sorevivude fin ae nestre ete in Siberie, e in altris zonis margjinâls rispiet al progrès, […]: il siaman (Sandri Carrozzo, Jenfri vîfs e muarts)
    Cfr. periferic
  2. adi. che al à pocje o mancul impuartanceintune societât complesse, la semplice cognossince naturâl de lenghe no je avonde par sigurâi la vite. Se no je in ûs ta chês ativitâts che a son decisivis pal lâ de societât, la lenghe e restarà margjinâl (Xavier Lamuela, La grafie furlane normalizade)
    Sin. periferic , trascurabil , secondari