mai2
mai
[CO, TS]
-
s.m.
tecn.
grande mace par bati dant colps in sucession e a intervai fis, movude o de energjie eletriche o di chê di un cors di aghe:
il mulinut e il batifier cul mai grant (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve);
simpri intanât ta chê lôr farie a bati e a forâ, a inferâ e a temperâ, cu lis orelis intrunidis dal pestâ dal mai e dal patafâ de aghe dal riul che e sclafagnave lis palis dal rôt (Roberto Ongaro, Cretevierte)
-
s.m.
tecn.
cualsisei martiel avonde grant:
i galiots a vevin la cjadene tal pît e a spacavin pieris cuntun mai (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
Sin. martiel
, maçûl
-
s.m.
zûcs
tal zûc des balutis, balute di veri plui grande di chês altris:
ce sodisfazion gjavâ de sachete un pugn di balutis, cirî fûr il mais, che e je la bale plui gruesse e plui biele (Lucia Scoziero, Zûcs di fruts furlans)
Var. mais
Cfr. sbodule
-
tal zûc di coculis, cocule plui grande, che e ven butade su chês altris