macâ ma|câ [CO]
-
v.tr.
ruvinâ la forme, la struture, cuntun colp o cuntune pression:
macâ un cjaldîr (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Sin. macolâ
Cfr. macjâ- fâ mâl cuntune bote o cuntune pression: come imbotìs ne mame la scunute, / par che no machi il cûl la sô frutine, / cussì i uciei ti sfodrin la covute / di robe fine (Pieri Mation, El sardelon)