macâ  ma|câ  [CO]

  1. v.tr. ruvinâ la forme, la struture, cuntun colp o cuntune pressionmacâ un cjaldîr (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
    Sin. macolâ
    Cfr. macjâ
    1. fâ mâl cuntune bote o cuntune pressioncome imbotìs ne mame la scunute, / par che no machi il cûl la sô frutine, / cussì i uciei ti sfodrin la covute / di robe fine (Pieri Mation, El sardelon)