linfe  lin|fe  [CO, TS]

  1. s.f. [TS] bot. licuit organic des plantis, che al puarte lis sostancis nutritivis tes diviersis parts dal organisimlis vîts che a vain sù pai roncs, tes vignis, su lis piargulis! Ce fieste pardut, ce gjonde, ce ansie, di vite te linfe che e ven sù de mari tiare (Maria Gioitti del Monaco, Cormons cu la mude di Viarte); Filossare. Inset dal ordin dai Rincots, Daktulosphaira vitifoliae, che al supe la linfe plene di zucar (Enrico Peterlunger, Lis varietâts di vît resistentis a lis malatiis)
    Cfr. aghiç , aghice
  2. s.f. [TS] anat. licuit organic dai vertebrâts costituît soredut di aghe, proteinis, eletrolits, gras, celulis dal sisteme imunitari
  3. s.f. [TS] zool. licuit organic che al circole tai organisims dai invertebrâts
    Sin. emolinfe
  4. s.f. (fig.) impuls vitâlcreâ procès che a rivin a rigjenerâ, dant gnove vite e gnove linfe ai valôrs che nus son stâts lassâts in ereditât (Federico Rossi, Provis viertis di culture furlane)