leiende  /-èn-/  le|ien|de  [CO]

  1. s.f. viôt liende la storie e lis tradizions culturâls dal lûc, flabis e leiendis (Erika Adami, Art che e nas de nature e e torne ae nature)
  2. s.f. test descritîf curta san lei, ce sì, ce no, a pene la leiende che e je su lis scjatulis des specialitâts (Pieri Somede dai Marcs, Un pugn di moscjis); a ducj chei che a passavin ur vignive voie di viodi chê grande «tombe». Si leieve cheste leiende: «qui - a testimoniare - l'impotenza della rabbia austriaca - giacciono - spolette e granate inesplose.» (Pieri Menis, Funerâl a Pâl Piçul)
    Sin. didascalie