lavoratîf  la|vo|ra|tîf  [CO]

  1. adi. di lavôr, dal lavôr, che al à a ce fâ cul lavôra la fin de vite lavorative, cuant che si va in pension (Antoni Beline, Un timp par ricreâsi); le mobilitazion des energjiis sei lavorativis sei finanziariis des fameis par comedâ o tornâ a fâ sù le cjase [dopo dal taramot] (Raimont di Strassolt, Le Furlanie a vincj agns dal taramot)
    Cfr. professionâl