latuie
/-ù-/
la|tu|ie
[CO, TS]
-
s.f.
bot.com., gastr.
ancje in funz. di adi., verdure di fuee largje, di mangjâ crude, lat. sient. Lactuca sativa:
plovisine fine fine, / lizerine, / bagne bagne un freghegnin / l'ort del puar contadin, / sence te no mene nuie; / bagne bagne chê latuie, / bagne bagne chel radric / fin cumò tignûts a stic (Pieri Çorut, La plovisine);
poleçs frits e salata latuia cu lis fricis di parsut (Luîs Merlo, Tra parincj);
semenait la spinaze e la latuie tra i filârs dai pomodoros (Emilia Baldassarre, Ort e cusine)
Sin. salate