salate
/-là-/
sa|la|te
[AF]
-
s.f.
plat di verdure e ortaie, soredut crude, cuinçade cul sâl, vueli, asêt o limon o ancje in altris manieris:
a mangjavin sot Pasche la cuartuce cu la salate frescje e il cuarnet a bine (Alan Brusini, Come tai romançs)
Var. salade
-
plat fat ancje di robe cuete, ma servît frêt, cuinçât in diviersis manieris:
[la trute vanzade] si pues ancje zontâle a une biele salate di cartufulis, magari di cuinçâ cun maionese e savôrs (Margherita Timeus, La trute, pescjâ e gustâ salût)
-
s.f.
non di plui cualitâts di jerbis che si mangjin soredut crudis:
[a Setembar] si scomence a leâ la salate e si po ancje pensâ a sblancjâle cul puartâle, a pene che al rive il frêt, cun dute la lidrîs, in cantine o te stale (Emilia Baldassarre, Ort e cusine)
Proverbis:
- a cuinçâ la salate al vûl un mat a meti il vueli e un savi l'asêt
- cuant che la salate e à fat il grop, no si plantile plui
- il cjan dal ortolan nol mangje la salate e no le lasse mangjâ
- une pissade cence pêt e je come la salate cence asêt