lastri2  las|tri  [CO]

  1. adi. di parint dal nivel di gjenitôr, fradi o sûr, fi o fie, che nol à leam di sanc, che al è deventât parint par vie des secondis gnocistô madrigne ti mandarà a lavâ la tripe; tu cjatarâs tal tampin un mêl, e tu lu proferirâs a tô sûr lastre (Andreina Nicoloso Ciceri, La fie e la fiastre - Racconti popolari friulani I); il Patriarcjât si indotà ancje di une Universitât in graciis dai bogns rapuarts jenfri il Patriarcje Nicolau di Lussemburc e l’Imperadôr Carli IV […], so fradi lastri (Michele Calligaris, Fieste ai 7 di Avrîl par ricuardâ la nestre autonomie)
    Cfr. fiastri , fiastre , padreul , madrigne , parastri , marastre
    1. s.m. [BF] ancje bessôl, tant che sostantîf, viôt fradi lastri
Polirematichis e espressions idiomatichis