laris2  la|ris  [CO]

  1. s.f.pl. lastre dal fogolâr, che e fâs di plan li che si pie e al bruse il fûcun fogolâr taront, cu lis laris in modon di for, cul so biel cjavedâl (Roberto Ongaro, Cretevierte); sul fogolâr distudât di tant timp, su lis laris savoltadis dai vandai, ai impiât cuatri ramaçs di peç (Pieri Somede dai Marcs, L'ombrenâr); si jerin tirâts dopo misdì tal fogolâr, sentâts sui cjadreons cui braçs, poiant i pîts su lis laris cuintri il fûc che al sclopetave (Pieri Menis, Sul agâr)
    Sin. larin
    Var. lârs , slârs
    Cfr. fogolâr