jote1
/jò-/
jo|te
[CO]
-
s.f.
pitance cun brût, in gjenar avonde fis, e altris ingredients, tant che verduris, ortaie, liùms, patatis e v.i.:
se tu âs jerbis, salvadiis, coltivadis o fermentadis come la pestadice di viscje, tu fasis almancul une jote (Enos Costantin, Friûl: une patrie di blave)
Sin. mignestre
-
in particolâr mignestre cun brût di polente, fasûi e broade o coce:
ancje jê ur presentà la jote: ma une jote che no ere nancje parint di chê di done Catin: un brudiot cun pôcs fasûi, pocje coce, pôc lat, e grant abondance di aghe e farine (Luigi Gortani, La ospitalitât)
-
(fig.)
mangjâ puar e sempliç:
la cene e jere pronte une vore tart par bonâ la sô fan simpri sveade e, dopo, jê no pensave plui a nuie atri [...] che jê si saceave cun cualuncue jote (Maria Forte, Cjase di Dalban)