isoladôr  i|so|la|dôr  [CO, TS]

  1. adi. fis., eletr., tecn. che al isole, che nol lasse passâ eletricitât, calôr, ondis sonoris o altris impuls
    Sin. isolant
  2. s.m. fis., eletr., tecn. element che al isole, che nol lasse passâ eletricitât, calôr, ondis sonoris o altris impulsintai reticolâts cui isoladôrs al cor l'eletric a doi mil volts (Ivano Urli, Storie di Min)
    Sin. isolant
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl