isoladôr i|so|la|dôr [CO, TS]
-
adi.
fis., eletr., tecn.
che al isole, che nol lasse passâ eletricitât, calôr, ondis sonoris o altris impuls
Sin. isolant -
s.m.
fis., eletr., tecn.
element che al isole, che nol lasse passâ eletricitât, calôr, ondis sonoris o altris impuls:
intai reticolâts cui isoladôrs al cor l'eletric a doi mil volts (Ivano Urli, Storie di Min)
Sin. isolant