inviziâ  in|vi|zi|â  [CO]

  1. v.tr. fâ che cdn. al cjapi un o plui vizis o difiets, soredut cul usâlu masse ben e cul no costumâlu:  e tignive cont de fie, le contentave in dut, e le inviziave (Luigi Gortani, La fie e la fiastre)
    Sin. viziâ