inventari  /-à-/  in|ven|ta|ri  [CO]

  1. s.m. rilevazion sistematiche, in câs cun descrizion, de cuantitât di elements, ogjets, articui che a son intun puest"Dome la vile e vâl une fortune" dissè Fatime. "E po a vegnin ducj i mobii dal Siet e Votcent, i cristai, l'arint, lis porcelanis" al zontà Bruno. "Bisugnarà fâ un inventari complet." (Carlo Sgorlon, Ombris sul fogolâr)
    1. liste ordenade cu la cuantitât di elements, ogjets, articui che a son intun puestsi podarà consultâ l'archivi in maniere libare a Sedean e in curt ancje tal sît internet dal Comun che al metarà dentri une sezion dedicade al so innomenât citadin, in maniere che si puedi viodi l'inventari dal font archivistic e il catalic de biblioteche (Elena Zanussi, Viert l'archivi Tessitori)
  2. s.m. (pop.) viôt aventari [il santul] al à fat di dut par mandâ a mont il matrimoni, le à maltratade, i à dit, e cussì al à fat, che no i varès fat un centesim di inventari (Pieri Somede dai Marcs, Gnot di Nadâl)