intruniment  /-ènt/  in|tru|ni|ment  [CO]

  1. s.m. (ancje iperb., ancje fig.) pierdite di luciditât mentâl, sbassament des capacitâts inteletivisal veve [...] la muse ingrintade che e palesave dolôr, e un ustinât intruniment. Al rantigave, menant il cjâf fin a sbati cu la cadope cuintri la cocjete dal jet (Amedeo Giacomini, Tal ospedâl); si pierdè vie tune sorte di intruniment (Renzo Balzan, La femine dal cuintribandîr)
    Sin. confusion , inçussiment , imbambiniment , instupidiment , sconfusion , incretiniment , incoioniment , sturniment
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl