intruniment
/-ènt/
in|tru|ni|ment
[CO]
-
s.m.
(ancje iperb., ancje fig.)
pierdite di luciditât mentâl, sbassament des capacitâts inteletivis:
al veve [...] la muse ingrintade che e palesave dolôr, e un ustinât intruniment. Al rantigave, menant il cjâf fin a sbati cu la cadope cuintri la cocjete dal jet (Amedeo Giacomini, Tal ospedâl);
si pierdè vie tune sorte di intruniment (Renzo Balzan, La femine dal cuintribandîr)
Sin. confusion
, inçussiment
, imbambiniment
, instupidiment
, sconfusion
, incretiniment
, incoioniment
, sturniment