intortolâ in|tor|to|lâ [CO]
-
v.tr.
fâ sù in plui zîrs:
i Zefiruts / par zuiâ fra lôr a matis / àn fat sù cuatri glemuçs / di vapôrs e di fumatis. / Ven siroc e a lôr si unìs, / ju intortole in miôr maniere, / ben ju sglonfe e ju ingruessìs / po ju spant par la atmosfere (Toni Broili, I trucs furlans 1847)
Sin. incolaçâ , intorteâ , intorcolâ- (fig.) fâ sù in maniere complicade o fâ deventâ complicât
