intaie /-à-/ in|ta|ie [CO]
-
s.f.
(spres.)
brute int, int triste o calcolade in cualchi maniere negative:
a vioderin altre intaie a butâsi urlant su lis cjasis sgjarnetis, a puartâ vie, a sfracassâ, a distruzi… (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve);
si lassii masse slas a ciarte intaie… (Alviero Negro, Strumîrs e Çambarlans)
Sin. intate , intausse
Cfr. int1