intabarât in|ta|ba|rât [CO]
- p.pass., adi. viôt intabarâ , viôt intabarâsi
-
adi.
cuviert cuntun tabar o cun alc che al pare dal frêt:
un frutin dut intabarât, spolvarât di nêf, si presente su la sfese de puarte (Pieri Somede dai Marcs, Gnot di Nadâl);
si era sot Carnevâl. I mei amîs a rivavin intabarâts. La criùra a becava (Celso Macôr, Soreli a mont)
Sin. intabarossât
Cfr. incapotât , tapossât , intapossât , taponât
