insumieç /-èç/ in|su|mi|eç [CO]
-
s.m.
pinsîr o idee che no àn a ce fâ cu la realtât:
"[...] e pensâ che martars a dovarìn lassâsi, e... fuars... par..." (no podè finî "par simpri", e si suià i voi cul grumâl) "E ce insumieçs!..." (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1887)
Sin. sumiament , insumiament
