ingobât in|go|bât [CO]
- p.pass., adi. viôt ingobâ , viôt ingobâsi
-
adi.
che al à la gobe o che al stâ pleât indenant:
sec, bassot ma ben cuadrât, al jere un pôc ingobât dal lavôr e dal pês dai agns (Pieri Somede dai Marcs, Il gno prin mestri)
Sin. ingobît , gobit , plet , sgobât
Cfr. sgombât- (fig.) che al à une forme pleade: o smiri su la scusse di un arbul, / gropolôs e ingobât (Eugjeni Marcuç, Zardin Matteotti)